Ceea ce in manualele de economie politica era denumit - intr-o conceptie criticabila - "polarizarea societatii intre cei foarte bogati si cei foarte saraci" a devenit o realitate mai amara decat teoriile, oricat de "economice" ar fi ele. Nu se mai poate continua astfel. Opulenta banului risca sa ne darame valori si credinte traditionale, bine randuite si bine asezate.Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt"
(Nichifor Crainic)
Ma consider un om normal din punctul de vedere al dorintelor si realizarilor materiale.
Nu am inteles niciodata goana salbatica dupa inavutire, o goana care poate genera patimi cu consecinte de nebanuit. Realizarile mele in activitatea pe care am dus-o mi-au permis un trai decent, in care pot sa-mi respect conditia sociala. Atat si nimic mai mult, si totusi suficient.
Astfel am putut privi fara invidie sau refulari modul in care altii si-au conceput viata, dorind sa aiba mereu si chiar sa etaleze ostentativ ce au. Poate ca am avut numai un sentiment de jena atunci cand opulenta, de multe ori nu de cel mai bun-gust, intrecea in imagine alte valori pe care eu le consideram mai importante.
Pasivitatea mea contemplativa, care nu ar fi deranjat pe nimeni, putea sa dureze la nesfarsit daca nu as fi constientizat acut ce se intampla in jurul meu.
Ceea ce in manualele de economie politica era denumit - intr-o conceptie criticabila - "polarizarea societatii intre cei foarte bogati si cei foarte saraci" a devenit o realitate mai amara decat teoriile, oricat de "economice" ar fi ele.
Nu se mai poate continua astfel. Opulenta banului risca sa ne darame valori si credinte traditionale, bine randuite si bine asezate.
Intr-o economie de piata, valoarea personala este normal sa se reflecte intr-o valoare financiara. Dar de unde o astfel de valoare financiara cand cel care o detine nu are nici o valoare?