O calatorie telenovelistica, dar interesanta cu trenul: toropeala, o fata cu pulover roz, un baiat, un martisor... foto: Karina Knapek De ce se numeste "personalul" "tren de persoane" si celelalte nu? Eu sunt persoana? Eu cu ce merg? Cine, eu? Mai cumpara cineva CD-uri pirat cu "Gara pentru doi"? Afara e urat, cum o fi marea?

Noi vrem sa mergem cu rapidu’. Nu vrem dileme de genul "daca noi suntem persoane, atunci trebuie sa mergem cu personalul". Aici am folosit pluralul de majestate pentru ca: a) rapidu’ nu e tren de persoane, b) n-am fata de colet, c) n-am vazut grupuri de pinguini care sa zgarie febril geamul cu gherutele gandind sa cotaiasca vreo gaina care tusea pe peron. Deci nici persoana, nici marfa, nici bou = semizeu.

Intr-un vagon, nasu’ trage din tigare. In ciuda urii izvorate din civism, face atat de politicos smecheria cu "biletele la control" ca ma enerveaza si mai tare. Mi-a cazut si subiectu’. Si asa nu aveam. Asta ma face sa il urasc absolut.

Dupa ce ca suntem o mana de oameni in tren, toti vor intimitate. Nu-si respecta locurile de pe bilet, ci incearca sa gaseasca un compartiment gol. O entitate mare, unul dintre aceia care si-au dedicat viata ca sa le inspire celorlalti ceva, orice, oricum altceva decat sunt, a adoptat cea mai periculoasa figura de care e in stare. In asa fel cat sa nu isi doreasca nimeni sa stea cu el. Pentru ca doar simuleaza, figura sa crunta arata jalnic, parca i s-ar fi scurs fata de la caldura. Mai mimeaza o vreme si dupa ce trenul pleaca din gara, apoi adoarme, singur. Io zic ca asa si traieste.

Doua femei de etnie tuciurie trec cautand un loc sa-si resfire fustilii. Eram intr-un compartiment de clasa a doua, dar curat. Una zice ca e de clasa intai, si pleaca mai departe. Umilinta, strecurata in lantul ADN, face ca lipsa de belet sa le trimita unde e mai urat. Pai, daca tot n-ai d’al