ZOMBI, PRIN LIBERA ALEGERE "Sfinx a fost la fel de putin o formatie «rock» pe cat cred unii ca eu am fost cantaret de «folk». Sfinx a fost «altceva», punct."
Punct si de la capat. Cu amintirile din Sfinx ale lui Dan Andrei Aldea. Retras in Germania, "omul bun" ne-a aratat (gratie internetului) disponibilitatile sale de povestitor. Inainte de a intra in lumea lui Aldea, e interesant de stiut ca, prin 1962, Bibi Ionescu (bas) facea bigudiuri din tuburi Bergman si le vindea telefonistelor de pe platforma Pipera. Veniturile se duceau imediat pe instrumente. Fara sa-si dea seama, acele fete modeste i-au asigurat Sfinxului supravietuirea.
JEANSI COMOZI. "A existat pe vremea noastra si un public - mic, ce-i drept - care dorea «altceva», iar Sfinx a fost raspunsul la dorinta acestui public minoritar. N-am avut nici cea mai vaga afinitate cu «generatia Woodstock», pentru care am un dispret profund pana-n ziua de astazi. Cat timp nu m-a deranjat, am purtat par lung ca sa nu pierd timp cu tunsul. Cand m-am plictisit, am luat foarfeca si mi l-am taiat. Am purtat bluejeans pentru ca erau comozi. Cand mi-am dat seama ca, vrand-nevrand, acei bluejeans ma arunca intr-o anumita categorie, din acea clipa n-am mai purtat bluejeans, desi erau la fel de comozi. Cat despre «repetat, in fata oglinzii, pozitii corporale de Jimi Hendrix sau de Aerosmith sau de cine vreti dumneavoastra», doar n-o sa ma banuiti de atata prostovanie. Ar fi o insulta mai mare decat as putea suporta."
NOVICE. "Ce mai: Sfinx a fost altceva. Ce anume «altceva», nu stiu nici eu. Poate o incercare disperata de a fi oameni normali intr-un loc si un timp unde era greu sa fii om normal. Oameni normali in mijlocul unui ocean de zombi. Unde te uitai, la dreapta sau la stanga, vedeai doar zombi. Fireste, acum in Romania e altceva. E libertate. Nu mai esti un zombi fiindca te obliga cineva. A