Cele doua mari vedete ale procuraturii sint inceputul si sfirsitul democraturii romanesti. Nastase si Patriciu i-au scris, mai bine de un deceniu, ideologia.
Ei, marii practicieni ai democraturii romanesti, au frinat metodic orice proiect de modernizare profunda, cultivind in jurul lor mituri despre social-democratie si liberalism. Au preluat si adaptat regimul inventat in anii ’80 in America Latina, aplicat cu succes si in Rusia postsovietica. In democratura, proiectul personal, camuflat in aparente democratice, saboteaza mintuirea colectiva.
In numele binelui comun, au cucerit puterea distribuindu-si roluri de putere si opozitie, colaborind in spatele cortinei intru realizarea binelui personal.
Acum un an si ceva, Patriciu pleda pentru aminarea aderarii la UE. In lupta pentru supravietuire, democratura cerea timp. Dezintegrarea ei a inceput cu citatie la Parchet. Ciobaneste, dar eficient. A fost luat prin surprindere intre un sistem care isi asigurase perpetuarea divizind celule din acelasi embrion.
Dinu Patriciu este un fel de Adrian Nastase cu barba. Amindoi s-au nascut din embrionul cu frustrari fecundat in preajma nomenclaturii comuniste. Deghizarea nu le mai foloseste la nimic. In fata neantului, creatorii democraturii gindesc ca doi siamezi si se raporteaza perfect identic la agresori.
Si Nastase, si Patriciu se declara victimele lui Traian Basescu, demonizat, in functie de imaginatie. Amindoi si-au construit un scut politic in timp, trecindu-si partidul pe statele de plata. Amindoi au indatorat jurnalisti, tocmindu-i bocitoare cu ora la catafalcul democratiei si al capitalismului. Nici unul, nici celalalt nu concepe ca ar putea fi anchetat.
Dai in Patriciu, dai in capitalism si in poporul roman. Te iei de Nastase, lovesti in inima democratiei. Amindoi vorbesc despre ei la persoana a treia
