Diferenţa dintre Bucureşti şi Mureş nu este atât de mare pe cât o percepe un bucureştean get-beget sau un mureşean tradiţionalist. Dacă eşti mureşean, orădean sau vrâncean, clar eşti provincial, iar dacă mai spui şi câte un "servus", eşti privit cu mirare şi un pic de admiraţie, nu de alta, dar în concepţia unora, cei mulţi, Târgu Mureşul este "mişto" pentru că e aproape de Braşov. Adică de locul de distracţie al bucureştenilor. Aproape, adică fix 169 de kilometri.
Iar dacă în Târgu Mureş nu sunt câini vagabonzi prea mulţi – conducerea Grădinii Zoologice ştie de ce-, iar cerşetorii şi prostituatele stau în centru şi pe centură, în Bucureşti găseşti de toate. În Gara de Nord stai şi aştepţi cuminte să plece trenul. Adică un Intercity de peste 500.000 de lei biletul. În cele zece minute de aşteptare se
perindă prin compartimente un băiat de 20 de ani, care se târăşte – fără un handicap evident – şi strigă: "Zece mii, zece mii". Atât şi nimic mai mult. Că doar reclama eficientă este în ultimul timp foarte simplă, scurtă şi la obiect. Apoi vine un altul, vânzător ambulant, care oferă reviste, cu catalog, cu calendar, cu rimel. Apoi un bărbat bărbos, care vinde cărţi. Şi încă două fetiţe de nici zece ani care se roagă de oricine să le dea mâncare. Cireaşa de pe tort, căci trebuia să existe una, a fost preotul, venit la un cerşit pe faţă, pentru o Biserică. Dar nici Domnul nu ştia unde este Biserica.
Iar acesta a fost doar finalul unei plimbări "provinciale" prin Bucureşti. Dacă diferenţa dintre Gara de Nord şi cea din Braşov a devenit insesizabilă după exodul de bucureşteni de la Poalele Tâmpei, sentimentul că Târgu Mureşul rămâne mic, drăguţ şi curat e chiar liniştitor. Şi parcă nici gangurile de pe Călăraşilor nu mai duhnesc aşa de rău. Câteodată snobismul de a fi provincial învinge praful de pe trotuarele din Bucureşti.
Corina ALBOTA
Di