Cateva mii de persoane i-au condus ieri, pe o ploaie torentiala, pe ultimul drum pe Laura Stoica si pe logodnicul ei, Cristian Margescu. Oameni simpli, prieteni, rude, cunoscuti si foarte multi colegi de breasla au infruntat, timp de mai multe ore, frigul si umezeala de afara, dorind sa ii aduca astfel un ultim omagiu celei care le-a bucurat sufletele cu muzica si vocea sa speciala. Chiar daca mai tarziu, Laura a gasit ieri raspunsul la intrebarea "Cui ii pasa oare de viata mea?". Mii de oameni s-au imbulzit sa ajunga in preajma sicriului, sa depuna o floare si sa aprinda o lumanare, inca de la prima ora a diminetii, cimitirul Bellu devenind pentru cateva ore neincapator. Pentru a prinde un loc cat mai in fata, de unde sa asiste la slujba, oamenii s-au impins si au tipat, provocand un mic scandal in fata capelei. Cei care nu au avut ocazia de a ajunge in preajma sicriului au luat cu asalt groapa unde urmau sa fie inmormantati cei doi, calcand pe morminte. Si nu s-au mai miscat de acolo, chiar daca afara ploua cu galeata, iar in cimitir era un noroi de nedescris. Dupa terminarea slujbei, corul de copii care a acompaniat-o pe Laura, in decembrie, la piesa "Ingerii nu plang" a cantat refrenul melodiei, smulgand lacrimi celor prezenti. Sicriele au fost scoase din capela in aplauzele multimii, sub o mare de flori, care cadeau mai ceva ca picaturile de ploaie. Laura a gasit, de asemenea, raspuns si la intrebarea pe care i-o adresase Silviei Dumitrescu la inmormantarea lui Teo Peter: "Oare cand o sa murim noi tot asa multa lume o sa vina la inmormantare?". A plecat in aplauzele multimii... Aplauze pe care si le dorea asa de mult, considerand ca sunt cea mai de pret rasplata pentru un artist. Pacat ca nu a fost apreciata la adevarata ei valoare decat dupa moarte. S-a despartit fulgerator de aceasta lume nedreapta, plecand in alta mai buna, impreuna cu ce avea mai drag: logod