La 80 de ani, Irenei Vasi, nascuta Irina Vasile, nu-i e frica sa spuna ca e romanca si ca Dumnezeul in care crede e ortodox. Apropierea mortii ii da curaj
Duminica muta
Vasile Irina, pe numele unguresc Vasi Irena, are aproape 80 de ani si este una din ultimele romance din Joseni. Traieste singura, intr-o casa inzapezita de la marginea satului. In fiecare duminica dimineata, ingenuncheaza in mijlocul odaii mari si pustii. Asa obisnuieste. E imbracata frumos, curat, cu fusta neagra, de catifea, si basma de matase. Ca de mers la biserica.
Irina isi incordeaza auzul. Oare vor bate azi clopotele? Cele doua clopote de argint, din turla bisericii romanesti? De zece duminici n-au mai batut. Batrana isi aduna cu infrigurare palmele la piept, asteptand. O taranca cu chip prelung, spiritualizat, pe care se citesc suferinte. Ochii i-s strans inchisi. Pleoapele inrosite tremura, ca la un inceput de vis. Gandul femeii porneste lin peste ulite, peste acoperisurile troienite ale caselor, spre biserica cea alba, de la cealalta margine a satului. Se inchipuie intrand inauntru incetisor, micuta, smerita. Il vede parca acolo pe bietul parinte Constantin, invesmantat in odajdii stralucitoare, deschizand mandru usile imparatesti, pasind inaintea altarului cu bratele larg deschise. Preotul ii zambeste. Incepe a sluji cu dragoste nebuna doar pentru ea, in biserica goala si inghetata. Pentru ea sau alti batrani singuratici. Nu mai multi de doi-trei. Dar chiar si asa era bine. Totusi, biserica exista. Asta le dadea, putinilor romani din Joseni, nadejde. Insa de zece duminici, clopotul n-a mai batut. A auzit si ea ca "dom parinte Constantin ii bolnav", la spital, ca-n lipsa lui, mai-marii satului vor sa ia inapoi pamanturile bisericii. "Ce pot eu sa facem? Eu sunt 79 de ani. Ce putem facem noi, cativa romani batrani si bolnavi? Biserica era la mine singuru reaz
