SUNETISTUL A fost odata ca niciodata un pusti. Si intr-o zi i-au picat in mana cateva albume ale unor trupe cu nume ciudate...
Deep Purple, Cream, Led Zeppelin, Yearbirds... Sunau straniu urechii formate intr-o limba de lemn... Pana atunci, prin â68-â69, pustiul nici n-auzise de ele. Le-a ascultat si, usor-usor, au inceput sa-i placa, sa inteleaga. "Erau discuri destul de greu de procurat pe atunci. Dar aveam un vecin innebunit dupa asa ceva si probabil ca, fiind si mai mare decat mine, avea mai multe relatii", glumeste Dorian Ciubuc. Un pusti la curtea regelui Rock.
"Apoi, cand tatal meu a cumparat un casetofon la mana a doua, intrau in pret si cateva casete cu tot felul de piese ale lui Hendrix, Janis Joplin, Creedance. Totul de aici a pornit." "Un vecin si-un casetofon de ocazie." Parca-i un titlu de piesa absurda. Sau poate asa parea atunci - un regizor batran imi spunea odata ca un text absurd trebuie jucat logic. Acum, nimic mai logic. Iar alaturi, pe un perete, cateva discuri de platina. E un drum.
INCEPUT. Prin 1975 a fost pentru prima data la un concert. "Mai fusesem, dar asta era cel mai mare, la Casa de cultura de pe Mihai Eminescu, la «Clubul de la ora 7», al lui Aurel Gherghel. Canta Phoenix. Acolo am vazut ce inseamna cu adevarat un concert." Si i-a placut atat de mult, incat si-a dorit imediat sa devina membrul acelui club. Si a devenit. Ce-i drept, doar pentru cateva saptamani, pana in seara unui anume concert pe care clubul il organiza...
"De la Medias trebuia sa vina sa cante Magic, iar in deschidere, o gasca tanara pe nume Iris. Din nu stiu ce motive, cei din Medias n-au mai venit, asa ca, in fata a vreo 100 de spectatori, s-a desfasurat un concert Iris. Aveau deja destul de multe piese proprii."
Acum nu mai canta nimic din repertoriul de atunci. Dar prin â76, "Tara adevarului" si "Noaptea" au fost primele pies
