"Dacă astăzi simt că toate mă dor/Mâine ştiu că-mi va fi mai uşor". Oamenii erau nedumeriţi, şi întreabau mereu, obsesiv: De ce ei? De ce acum, când erau cei mai fericiţi din lume? "Dacă astăzi simt că toate mă dor/Mâine ştiu că-mi va fi mai uşor". Oamenii erau nedumeriţi, şi întreabau mereu, obsesiv: De ce ei? De ce acum, când erau cei mai fericiţi din lume?

Îngerii nu mor niciodată

"E nedrept! Nu-mi revin. Am cunoscut-o. Eram vecine. Nu pot să cred! Nu vreau să cred că nu mai e! Laura era un înger şi îngerii nu mor niciodată!", plânge Lili, o fată care ţine în mâini un buchet de trandafiri albi. Pe lângă oamenii care au cunoscut-o pe Laura doar de la televizor, la înmormântare au fost prezenţi foarte mulţi artişti şi personalităţi: Silvia Dumitrescu, Adrian Daminescu, Ducu Bertzi, Virgil Ianţu, Gheorghe Gheorghiu, Adrian Enache şi mulţi colegi ai cântăreţei de la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti. Spre prânz, Cimitirul Bellu a fost asaltat de mii de oameni care doreau s-o vadă pe Laura şi să-i aprindă o lumânare. Pe aleea principală ce ducea spre capelă nu aveai unde să arunci un ac, iar pe scări, copii, femei şi bătrâni au început să se calce în picioare. Din păcate, pe lângă cei care sufereau cu adevărat şi stăteau civilizat la rând, au nimerit în cimitir şi mulţi care au venit doar să se uite. În partea dreaptă a capelei, patru femei însoţite de copiii lor scuipau de zor seminţe, firesc, ca la bătătorul de covoare din spatele blocului. "Maică, e păcat să mâncaţi seminţe acilea!", prinde curaj o băbuţă, când vede că grupul este filmat de un cameraman. La trei paşi de ele, cinci fetişcane de liceu se hlizesc vorbind la celulare, sfidând durerea celor care au venit să-i pună Laurei o floare la căpătâi. Pe jos, mizerie: lumânări călcate în picioare, mucuri de ţigară, zambile şi hârtii. Ca să vadă mai bine, unii s-au căţărat pe morminte.

"Adio Lau