Profesorii si elevii au aflat, unii cu stupefactie, altii cu usurare, ca unele dintre cele mai frecvente greseli ortografice de pana acum au devenit norma, prin osardia unui grup de lingvisti condusi de eminescologul Academiei Romane.
Profesorii mai vechi in meserie, cei care nu au plecat in Spania la capsuni, au mai trecut acum mai bine de zece ani prin asa ceva, atunci cand s-au reintors la scrierea cu a in loc de i. Exista si diferente. Daca reforma de acum un deceniu invoca stiintele limbii si necesitatea istorica de a ne intoarce la un moment de dinainte de invazia sovietica, aducandu-se ca argument etimologia, deci stiinta care se ocupa de originea cuvintelor, de asta data este vorba despre presiunea limbii vorbite, ale carei uzante ar fi impus noile norme ortografice. Inainte era invocata corectitudinea istorica a unor forme ortografice, acum este propusa incorectitudinea ca norma lingvistica. Progres, nu? Diferita este si reactia de acum, aproape nula, a autoritatilor intelectuale. Cu 13 ani in urma s-au declansat polemici. Acum - nimic, reforma este invaluita de tacere.
Vreme de decenii, limba romana a fost tratata cu dispret. Era buna ca mijloc de propaganda. Invatata aproximativ, dupa ureche, ajunsese, din punct de vedere oficial, subiect de batjocura. Absolventii facultatii de filologie stiu mai bine ca oricine cum ajungeau dupa absolvire, sa stea cu bocceluta in praful soselei, acolo unde ii distribuise bunul plac al ministerului, cautand gazda si metode eficiente de a scapa de o slujba in creierii muntilor, dupa patru ani de facultate. Cate vocatii nu au pierit ca urmare a silniciei la care au fost supusi literatii nostri indisciplinati, care nu voiau sa scrie pentru prima pagina a gazetelor de propaganda. Limba vorbita de liderii Romaniei de-atunci era o limba in coma. Cum stie orice filosof al limbii, capacitatea de a te exprima este
