Pe 16 martie 1979 a avut loc premiera piesei „Pielea Ursului“ de Pierre Chesnot, in regia Valentinei Bologa. „Ultimul mohican“, asa cum isi spune actorul ramas din distributia de acum douazeci si sapte de ani, este Valeriu Dogaru, insa de data aceasta distribuit, poate din cauza parului alb, in rolul doctorului Garron. Piesa „Noroc si sanatate, domnule!“ (in traducerea actuala) s-a jucat la Craiova la numai trei ani de la premiera sa la Teatrul de Comedie „Champs Elysees“ din Paris. Datorita succesului avut, s-a jucat in Banie timp de cinci stagiuni. Spectacolul nu si-a schimbat numai distributia, ci si numele. De la „Pielea Ursului“, traducerea initiala, s-a optat pentru „Noroc si sanatate, domnule!“. Toti cei care au fost distribuiti in versiunea actuala a piesei de teatru au fost la inaltimea vechii distributii. In urma cu 27 de ani, a fost jucata cu acelasi succes cu care a fost primita si de data aceasta. In ceea ce priveste subiectul piesei (banul este cel care dicteaza), desi este vorba de o comedie, acesta este unul foarte serios si nu reprezinta numai realitatea zilelor noastre, ci pe cea din toate timpurile. „Eu ziceam si atunci, ca si acum, ca banul este cel care ucide omenia. Eu merg pâna acolo incât am zis ca banul este cel care face cele mai oribile crime. Nu omul, ci banul este cel care face treaba aceasta“, a spus Valeriu Dogaru. Despre „Noroc si sanatate, domnule!“ se poate spune ca este un spectacol foarte necesar: datorita ideii sale principale, se poate vorbi despre o piesa educativa, distractiva si, uneori, grava, care ofera intregii distributii cam aceleasi valente: nu se poate spune ca este un rol principal sau un rol secundar, toate rolurile sunt importante. „M-am simtit extraordinar de bine si acum, ca si in urma cu douazeci si sapte de ani, colegii au fost «jos palaria», toti, inclusiv regizorul, au fost extraordinar de placuti. Poate ca a f