Astazi, rockul este facut de repetenti. Premiantii se afla intr-o vacanta prelungita, lasand pogoane intregi de cultivat manelistilor si muzicantilor de duzina. SPIRITUL CHITARELOR Astazi, rockul este facut de repetenti. Premiantii se afla intr-o vacanta prelungita, lasand pogoane intregi de cultivat manelistilor si muzicantilor de duzina.

Acesti "agricultori" au devenit atat de productivi, incat nu e exclus ca, pana la urma, sa falimenteze chitarele electrice. Ceva totusi oricum va ramane: spiritul.

LET’S ROCK! Degeaba vom plange… Ce-am omorat omorat ramane! Bine ca mai exista Motu Pittis, care se mandreste cu faptul ca a fost, este (si va fi, zicem noi) contemporan cu rockul. "Spre marea mea bucurie, am parcurs toata evolutia rockului exact cand trebuia. Dupa al doilea razboi mondial, a insemnat o stare de spirit. Si asta s-a simtit pe intreaga planeta, nu doar la noi. Primul rock’n’roll a fost in 1956, «Rock around the clock», cu Bill Haley in «The Comets». Atunci nu-i stiam inaintasii. Oricum, tarziu am aflat ca inaintea lui Bill au fost altii. Dar acesta a fost actul de nastere oficial al muzicii rock in intreaga lume." Si prima fila de istorie data de naratorul Pittis.

"Desi eram o republica populara, ne duceam la cinematograf sa vedem jurnalul de Actualitati, unde ni se prezentau modul de viata capitalist si decadenta artei. Se difuzau fragmente din «Rock around the clock», cu Bill Haley in concert. Cel de la bas canta pe spate, tinand instrumentul cu piciorul ridicat, tinerii distrugeau salile de sport si cinematografele unde se tineau concertele. Iar noi mergeam la Teatrul Tanase doar sa vedem aceste momente. Elevii in sala de clasa se «imbatau» cu Coca-Cola, trageau cu pistoalele in aer si totul se termina cu un rock’n’roll desantat", atat de multe grade Celsius avea febra care "imbolnavise" tot globul pamantesc.