“Joc extrem de straniu”. “E absolut nebunesc sa te joci cu viitorul tarii”. “Viitorul tarii e in mainile Parlamentului”. Exprimarile lui Franco Frattini, comisarul european pentru administratie si justitie si totdata vicepresedinte al Comisiei Europene, poate nu-s excesiv diplomatice, dar timpul scurt pana la Raportul de pe 17 mai, decisiv in privinta aderarii Romaniei, nu mai permite politeturi si jocuri sterile, de salon. Accentul sever pus de comisar - dincolo de aprecierile binevoitoare privind securizarea frontierelor, sau unii pasi facuti de justitie - se adreseaza lumii politice romanesti, in general si Parlamentului, in special.
Alesii natiei continua sa se complaca pe un palier aflat deasupra realitatii si mai cu seama a intereselor imediate ale tarii. Circul din Senat, cu Ordonanta DNA, a fost perceput ca atare la Bruxelles. La fel tevatura grotesca a aprobarii sau respingerii perchezitionarii locuintei lui Adrian Nastase, de neconceput intr-o uniune de state in care covarsitor majoritara este conceptia potrivit careia parlamentarii au imunitatea legata exclusiv de demersurile lor politice, nu de invinuiri de coruptie sau alte chestiuni private.
Si tot la coruptie a facut trimitere Franco Frattini cand a reamintit ca e necesara o lege clara si drastic aplicata a finantarii partidelor. In ansamblul sau, Parlamentul joaca in aceasta perioada cartea tarii. Daca din mesajul Comisiei Europene va intelege ca poate continua hahaiala pe marginea unor proiecte de legi “vitale”, cum sunt trotuarele de la Pocreaca, ori chiulul pe capete, intrunindu-se in par doar cand e sa-si voteze noi privilegii, apoi Romania isi poate lua adio de la 2007. Daca nu si de la 2008.
