După 11 ani, Consiliul Judeţean a dat curs cererii Serviciului de Utilităţi Rurale Mureş SA (SURM) pentru a legaliza relaţiile, în prezent ad labam, prin care societatea prestează servicii de furnizare a apei, respectiv de întreţinere pentru reţelele aflate în proprietatea comunelor. Până acum, SURM avea încheiate contracte doar cu beneficiarii casnici, fiind obligat să suporte costurile livrărilor de apă, respectiv al reparaţiilor, fără să aibă modalitatea legală de a recupera debitele de la primăriile comunale. De acum, consiliile locale vor fi "forţate" să accepte contracte de concesiune a reţelelor către SURM.

În 1995, prin lege, Consiliile judeţene transferau proprietatea asupra bunurilor de interes naţional din patrimoniul lor în cel al consiliilor locale. Printre bunurile considerate de interes local s-au numărat şi reţelele de apă de pe teritoriul comunelor, prin care SURM asigura alimentarea cu apă a zonei rurale. Printre comunele care au devenit stăpâne pe conductele de apă s-au numărat cele din zona Deda-Bistra (Deda, Aluniş şi Ruşii Munţi, cu satele aferente), din actuala zonă metropolitană (Cristeşti, Ungheni, Sângeorgiu de Mureş, în prezent cu extinderea Ernei – Selgros), respectiv zona de câmpie (Voiniceni, Ceuaş, Câmpeniţa, Râciu, Pogăceaua, Sânmărtin, Crăieşti şi Sărmaş). Timp de mai bine de 10 ani, însă, după ce a avut loc transferul de proprietate, a fost imposibilă reglementarea relaţiilor între furnizorul de apă şi Consiliile Locale din comunele mai sus enumerate. Adică, mai pe româneşte, SURM avea încheiate contracte doar cu beneficiarul final, consumatorul casnic, în timp ce cu administraţiile locale contractul era oarecum ad labam, în sensul că SURM asigura şi serviciile de reparaţii a conductelor, întreţinerea acestora fără să poate legal factura aceste servicii.

"Lipsa unor contracte între SURM şi Consiliile Locale a grevat ş