In trei cincinale, romanii n-au devenit nici oamenii de tip nou, cum propovaduia Impuscatul, nici roboteii de care avea nevoie Henry Ford la banda de montaj, ci niste clone ale supusilor lui Mobutu.
Ceausescu a avut un vis socio-economic. Se facea ca Romania devenea, la sfarsitul cincinalului 1990-1995, din tara in curs de dezvoltare o societate socialista multilateral dezvoltata. N-a mai apucat sa-l implineasca, dar in anii 2000 visul e pe cale sa devina realitate.
Daca ne uitam la inflatia si dobanzile dintr-o singura cifra, la ratingul investitional si la calificativul de economie de piata functionala, se poate trage concluzia ca performantele recente ne fac sa ne asemanam din ce in ce mai mult cu statele dezvoltate. Ce pacat ca balanta de plati, care nu minte niciodata, ne apropie de lumea a treia!
Cu alte cuvinte, indubitabilii pasi inainte facuti de tara noastra la acest inceput de mileniu le arata strainilor redresari, recuperari si recorduri - cei 3R care vor duce Romania in Uniunea Europeana. Garantia peremptorie a devenirii dintr-o tara emergenta intr-una dezvoltata.
Din nefericire insa, structura exporturilor si nivelul de trai sunt prea putin schimbate fata de acum trei cincinale.
Desi diferentele dintre „inainte" si „dupa" se masoara in bani, ajungem in acelasi punct: limitarea consumului. Fie ca oamenii n-aveau ce sa cumpere cu banii, ca inainte de ’89, fie ca nu mai au bani ca sa cumpere. Intreprinderile, rebotezate companii, sunt la limita rentabilitatii, la fel ca-n vremea comunismului. Si tot la fel ca atunci, oamenii au ajuns la limita suportabilitatii. De asta s-au mostenit scutirile de taxe si comertul la negru.
Piata de desfacere si furnizor de materii prime
Vorbeam de lumea a treia: state macinate de un nivel de trai scazut, supraindatorare, importuri de marfuri prelucr
