Sindicatele si „managerii" statului actioneaza in forta pentru a-si conserva sau spori privilegiile, in detrimentul altor categorii socio-profesionale.

Campania denigratoare din ultimul timp desfasurata la adresa „grupurilor de interese" risca sa se transforme intr-o veritabila cruciada la adresa oamenilor de afaceri. Pare ca a devenit o obisnuinta ca, atunci cand un politician are ceva de reprosat unei institutii sau altor politicieni, sa faca trimitere la un grup de interese „nelegitime", care se ascund in spatele acestora.

Din pacate, atacurile au mai mult aerul unor barfe referitoare la relatiile personale dintre afaceristi si politicieni si nu reprezinta o analiza economica a relatiilor dintre respectivele grupuri si clasa politica.

In realitate, nu exista democratii fara grupuri de interese. Chiar si in vechile democratii din Grecia, unde fiecare decizie publica era votata direct de fiecare cetatean, diferitii vo-tanti se uneau in grupuri, fiind legati de un interes comun. In democratiile moderne, societatea civila este mult mai dispersata, iar importanta unui singur vot este la limita nesemnificativa.

De aceea este nevoie de grupuri, mai mult sau mai putin influente, care sa faca legatura dintre societatea civila si stat.

Grupul de interese este o organizatie, unita de un interes comun, care are o identitate suficient de puternica pentru a putea actiona in beneficiul propriilor membri si care are o influenta fie asupra opiniei publice, fie asupra puterii executive, legislative sau administrative.

Un grup de interese poate avea suficient acces politic catre parghiile puterii pentru a deveni un grup de presiune, altfel influenta sa politica va fi doar indirecta, prin mobilizarea suportului popular. Partidele politice, sindicatele si patronatele sunt, de altfel, grupurile de interese cele mai