Doar patru zile de vint si ploaie, si viata locuitorilor din cartierele marginase ale municipiului a devenit din nou un calvar. In Chercea, strazi intregi s-au transformat din nou in mlastini, casele au inceput sa se macine la temelii. Inarmati cu sape si lopeti, in multe zone oamenii au iesit din nou la lucru sa adinceasca sau sa curete santurile pentru scurgerea apelor. Peretii in zeci de locuinte sint umezi, izul de igrasie a devenit insuportabil, florile de mucegai sint deja familiare. Din colturi casele se suiesc, unii pereti au inceput sa cada, in altii crapaturile se casca vazind cu ochii. Chercea se scufunda, spun localnicii, ale caror vieti, de aproape 10 luni s-au transformat intr-o continua lupta cu apa.
In general Braila, de citeva zile, este un oras mohorit, plin de balti si noroi. Chiar si pe marile bulevarde atmosfera este posaca, lacuri atit pe carosabil, cit si pe trotuar, bucati intregi de tencuiala desprinse de pe fatadele blocurilor, crengi de copaci cazute pe alei si multe hirtii. Noroiul parca a acoperit intreg orasul.
"E jale mare, maica, e jale mare!"
"Nu mai stim ce sa facem, nu mai stim incotro s-o luam, nu se mai poate sta in case, nu am mai pus un pres pe jos de la Craciun. Totul e ud, peretii sint plini de mucegai, miroase ca in balta. E jale mare, maica, e jale mare! Nu am avut niciodata un palat, dar cum arata casa mea acum, nu mi-am inchipuit vreodata sa ajung asa. Si sint copii care traiesc in conditiile astea, ca igrasia nu te intreaba daca ai casa mare sau o cocioaba, intra in pereti si nu o mai scoti decit cu tirnacopul", asa am fost intimpinati ieri, pe strazile cartierului Chercea. Batrinii, ici colo, adunati ciotca isi spuneau amarul. Cei mai in putere, cu uneltele necesare curateau, largeau sau chiar sapau cite un sant in fata portii care sa adune apele de prin curti. Pe
