15 martie. Nu mai departe de saptamana trecuta se construiau scenarii violente, se insinuase deja sentimentul ca, inevitabil, ne apropiem de un nou Targu-Mures, tocmai acum, cu noua luni inainte de integrarea in Uniunea Europeana.

Nu pentru ca o proclamatie sau declaratie, fara nicio consecinta juridica, este sinonima cu un act de agresiune si nici pentru ca intre romanii si maghiarii din Transilvania ar exista inca, latente, tensiunile din anii ‘90. Ci pentru ca in Romania, daca exista un interes, orice diversiune de tip securist este considerata inca posibila.

S-a facut chiar o paralela intre infiintarea Serviciului Roman de Informatii dupa evenimentele din martie ‘90 si adoptarea mult-dorita de SRI a pachetului de legi privind siguranta nationala.

Din acest 15 martie deocamdata a castigat presedintele tuturor romanilor, Traian Basescu. Prin intalnirea cu Szasz Jeno, primarul Odorheiului Secuiesc si liderul Uniunii Civice Maghiare, seful statului a lovit doua tinte. Prima: dezamorsarea unui posibil conflict intre sustinatorii autonomiei Tinutului Secuiesc si nationalistii vadimieni care aveau pregatit un contramiting.

Faptul ca proclamatia s-a transformat in declaratie, iar declaratia intr-un apropo la autonomie, i-a servit lui Basescu ca argument in negocierile cu C.V. Tudor, acesta din urma anuntand ca renunta la manifestatia romaneasca de la Odorheiu Secuiesc.

La sfarsitul zilei de astazi, daca va fi una linistita cum a fost si in ultimii ani, Traian Basescu va pleca din Palatul Cotroceni spre casa multumit: si-a implinit inca o data, cu succes, menirea de arbitru national.

Dar scurta discutie cu Szasz Jeno la sediul Presedintiei Romaniei putea avea si un alt scop, mai ascuns, acela de a arata UDMR ca in privinta comunitatii maghiare nu este singurul partener de dialog. Nimic nu loveste mai t