In urma cu cinci ani, industria lohn-ului primea aprecieri din partea Guvernului. Era singura industrie, si inca mai este, care salva exporturile romanesti. Aceasta nu pentru ca Guvernul avea o strategie in acest sens, ci pentru ca intreprinzatorii s-au adaptat rapid la saracie. Si din saracie, se stie, poti face profituri. Si chiar substantiale. Forta de munca prost platita a reprezentat atunci singura marfa pe care renta sa o exporti. Acum lohn-ul este in moarte clinica. Halele de productie in care pana mai ieri se inghesuiau sa munceasca disponibilizatii industriei de stat, pe salariul minim pe economie, incep sa se goleasca. Acum sa nu se inteleaga ca declinul acestei industrii are la baza cresterea nivelului de trai, implicit al salariului. In nici un caz. Salariile au ramas la fel, alte industrii nu s-au ridicat in zonele defavorizate iar pe piata internationala a lohn-ului au aparut alti actori principali care folosesc forta de munca si mai ieftina decat Romania.

Din nou am dovedit ca stim sa ne adaptam la situatii. E drept ca s-a ales varianta cea mai simpla, dar si foarte periculoasa. Acum laudam efortul "capsunarilor" la cresterea economica a Romaniei. Numai anul trecut din exportul de forta de munca bruta in tara au intrat peste 4 miliarde de euro. Suficient sa se aprecieze ca muncitorii in strainatate reprezinta o "gura de oxigen" pentru echilibrarea contului curent. Unii analisti considera ca daca aceste miliarde de euro nu ar intra in Romania deficitul de cont curent ar fi fost cu 70 la suta mai mare decat in prezent. Insa trebuie sa fim constienti de pericolul pe care il naste "Capsuniada". Exodul fortei de munca spre alte tari, in meserii de cele mai multe ori necalificate, nu reprezinta decat o forma a protectiei sociale naturale intr-o tara in care statul nu are nici viziune, nici alternativa la piata muncii. Iata ca din totalul celor plecati,