"Sunt putine locurile in Romania unde pastravul se face asa, in harzob de cetina. Din cate stiu eu, prin Bucovina mai e obiceiul asta. In rest, pastravul se afuma cu altfel de lemnâ¦"
Vasile Bostiog, "starostele turismului rural din Vrancea" (cum ii place sa-si spuna), ne vorbeste despre felul asta de mancare tocmai cand sa ne apropiem de Lepsa, cu celebra ei pastravarie. "Aici apa Putnei e limpede si curata si de asta are nevoie pestele ca sa creasca." Il intreb de reteta. Incepe razand: "Mai intai pestele se prindeâ¦". Incuviintez. Si tac, nu cumva sa-l supar si sa nu aflu cum se afuma pestele in harzob. "Cine se pricepe la taina asta are din timp facuta o leasa din niste vergele de lemn. Spala pestele cu putina apa rece, ii scoate matele, il sareaza si il lasa la o parte. Dupa aia se invredniceste de sapa o groapa si-n ea face focul. Deasupra pune leasa de lemn, de lasa sa treaca numai fumul." Se opreste nemultumit de ceva: "Pacat ca nu-i acum timpul sa facem asta. Ia sa veniti dumneavoastra la vara, sa va invat eu cum se face focul, cum fumuieste, cum se pregatesc pestele si harzobulâ¦".
Continua insa cu reteta: "Pestele se lasa putin la aer, sa se zvante, apoi se pune pe leasa de lemn. Intai pe o parte, apoi pe cealalta. Se tine cam 24 de ceasuri la afumat, ia o culoare aramie tare frumoasa si sclipeste in bataia soarelui. Pe urma se pregateste harzobul. Din crengi de brad se impletesc intai, asa, un fel de farfurii cu coada. Se asaza cate sase-sapte pesti pe una, se acopera cu alta si se coase cu sfoara la margini. Ia forma unei palete de tenis. Se poate manca a doua zi sau se atarna de coada intr-un loc ferit de umezeala si atunci tine mai mult de o saptamana. E foarte gustos si tare bine merge cu vinurile noastre de la Cotesti si Odobesti!
Eu tot zic ca ar trebui sa veniti la vara. Il pescuim de pe apa Putnei ori il luam de la pastravaria