- Diverse - nr. 52 / 16 Martie, 2006 Niciunde iernile nu sunt mai frumoase ca pe Valea Gurghiului, aceasta realitate contribuind pozitiv la mirificul de "gura de rai" a acestui meleag incarcat de istorie, care, dintotdeauna, a atras admiratia oamenilor. Chiar daca generatiile moderne au o inclinatie mai pronuntata spre estetic, rasaritul soarelui si al lunii de peste crestele line, sau de peste nameti, au avut o aureola de trezire spre lumina inca din timpul cand oamenii paraseau raceala pesterii pentru confortul colibei. Intregul teritoriu inconjurat de dealuri si munti este presarat cu obiecte de piatra datand din neolitic, care preced culturile sumeriene, egiptene si troiene. Numai ca, aici, comunitatile au fost mai mici si mai razlete, dar acest fapt nu i-a impiedicat pe regii si principii de sorginte europeana sa-si insuseasca locul si sa il declare "pamant regesc". Mai tarziu, cetatuile din culmea dealurilor s-au ruinat, ramanand doar cea de pe gurguiul de deal din Gurghiu, aparand, odata cu crestinismul, lacasuri de inchinaciune si de invatatura. In jurul lor s-a tesut istoria milenara consemnata de cronicari si romantata de condeieri pentru a-i da gustul elixirului fantastic. Cu acel elixir a fost parfumata si cartea Silviei Simon Boier, "Cronicar fara voie", aparuta recent, intr-o tinuta grafica remarcabila. In aceasta "poveste transilvana", autoarea se pricepe de minune sa romanteze realitatea istorica a timpurilor si a locurilor in cuvinte alese, spuse odata pentru totdeauna, menite sa reinvie dragostea pentru citit. Personaje istorice reale se insotesc cu personaje minunate, ce au calitati fantastice si nume de flori. Astfel zugravite, intamplarile devin interesante si cititorul soarbe cu nesat parfumul povestirii. Coperta, aleasa de poetul si scriitorul Nicolae Baciut, reprezinta vechea cetate a Gurghiului, in jurul careia se petrece intreaga insiruire