In ultima vreme, filmele hollywoodiene cu matematicieni genialoizi au avut mare trecere nu doar la public, ci si la Oscaruri; cele mai cunoscute – si mai premiate – au fost Good Will Hunting (1997) de Gus van Sant, cu doua statuete la activ, si O minte sclipitoare (A Beautiful Mind, 2001) de Ron Howard, cu patru Oscaruri, printre care cel pentru filmul anului. Din nefericire, Dovada (Proof, 2005) lui John Madden (Iubirea secreta a reginei Victoria, Shakespeare indragostit, Idila capitanului Corelli) a fost pe nedrept trecut cu vederea de membrii Academiei Americane de Stiinte si Arte Cinematografice; filmul a ramas doar cu nominalizarea protagonistei Gwyneth Paltrow la Globul de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal (in sectiunea drama). Cel putin Paltrow ar fi meritat o nominalizare la premiile Academiei, deoarece ea reuseste aici cel mai bun rol al sau de pina acum (unul mult mai complex decit Viola din Shakespeare indragostit, care i-a adus singurul Oscar); actrita a surprins foarte bine fiecare nuanta a unui personaj cu un caracter oscilant, datorat unei ereditati incarcate.
Robert (Anthony Hopkins) a fost odinioara un sclipitor matematician britanic, care a revolutionat trei domenii ale acestei stiinte in jurul virstei de 23 de ani, pentru ca la putin timp, dupa mutarea la Chicago, sa cada victima schizofreniei si instabilitatii mintale. Fiica sa Catherine (Gwyneth Paltrow) este singura persoana care ii ramine aproape in ultimii ani ai vietii, sacrificindu-si studiile universitare, desi se teme ca boala lui Robert ar putea fi ereditara. Dupa ce geniul nebun se stinge, Catherine traieste o idila cu Hal (Jake Gyllenhaal), fost discipol al celui mort; insa sora sa Claire (Hope Davis) vrea sa vinda casa din Chicago si s-o ia pe Catherine la New York. In acest moment delicat, in biroul lui Robert este gasit un caiet continind demonstratia
