S-a proclamant sau nu autonomia teritoriala a tinu-tului secuiesc? N-as putea spune, desi evenimentul tocmai s-a incheiat. Ca roman verde nu am inteles nimic din tot ce s-a citit acolo. Oricum, nimic nu s-a schimbat. Daca intr-adevar s-a petrecut ceva, atunci numai maghiarii o stiu si este numai problema lor.
APLAUZE. Singurele cuvinte pe care le-am auzit in romana au fost cele ale lui Tokes cand a urat bun venit romanilor la Adunarea secuiasca. Aplauze zdravene, unguresti, au umplut piata. Sa zicem ca or fi fost cateva mii de oameni, cam patru. Serviciile stiu mult mai bine, ca au avut oameni din belsug. Politie si jandarmi subtire, dar chiar ca nici nu era cazul. N-au fost nici filtre la intrarile in localitate, nici armata cu TAB-uri, nici nimic. Pai de ce sa fie? Vadim si-a pastrat obrazul prin absenta, altfel s-ar fi facut de ras. N-ar fi fost de mirare ca ungurii sa-l aplaude la venire si chiar sa-l lase sa-si spuna de la tribuna punctul de vedere. Nici Basescu n-a punctat prea serios, n-o sa iasa de vreo schisma politica ungureasca, si nici nu poate poza in dezamorsator de conflicte pentru ca astea n-au existat decat pe hartie.
IMAGINE. Asta nu pare sa-i fi deranjat pe ceilalti adunati la Odorhei. Nu multi din oras, cativa din tara. Jumatate erau tineri, avantati, cu steaguri pe care le fluturau din inima. Multe costume populare, scoase de la naftalina, si multe noi noute care arata ca secuii nu o sa se linisteasca daca o sa li se puna pumnul in gura. Pusti cu camasi verzi, steaguri si acnee, placut arsi de sentimentul ca faceau ceva care ar putea sa para, macar o idee, aproape de ilegalitate, stateau la pozat. Erau si tineri mai hotarati, cel putin sa participe. Secui seriosi de varsta a doua isi scuturau cefele aplaudandu-i pe vorbitori. Domni si doamne, pe care apropierea de cele sfinte ar fi trebuit sa-i tempereze, s-au implicat serios.
