Stau incomod si putin stinjenit, in minusculul spatiu punctiform al intersectiei mele: a trecut – neobservata – ceea ce pe vremurile tineretii noastre se chema Ziua Internationala a Femeii si eu am uitat-o. In ciuda faptului ca fiica mea pregatea plina de entuziasm un „happening“ pe aceasta tema la Universitatea din Tel Aviv si in ultimele doua luni am petrecut multe ore la telefon, incurajind-o in momentele dificile sau consolind-o cind, descurajata si dezamagita, era tentata sa renunte.
Sint stinjenit, nu numai fiindca am uitat sa cumpar un buchet de flori sotiei mele alaltaieri seara, dar si deoarece nici prin gind nu mi-a trecut sa scriu o „intersectie“ pe aceasta tema saptamina trecuta.
Nici lectura rapida a titlurilor ziarelor din 8 martie nu mi-a reamintit evenimentul; rubrica Romaniei libere „Buna Dimineata“, spre exemplu, consemna sec ca „8 martie este a 67-a zi a anului“. Undeva mai incolo, un articol mentiona faptul ca „ziua femeii (este) sarbatorita la nivel mondial de 29 de ani“ (?!) si remarca, banal, ca „anul trecut romancele au primit flori de un milion si jumatate (de) euro“... Astazi (doua zile dupa eveniment), m-am gindit la semnificatia acestuia in timp ce rasfoiam, la libraria Universitatii Johns Hopkins din Baltimore, o carte scrisa de Phyllis Chesler, The Death of Feminism, publicata recent de Palgrave Mcmillan (2005).
In dezbaterile patimase purtate in jurul unor subiecte precum rolul intelectualului intr-o societate deschisa, semnificatia, meritele sau dezavantajele structurilor democratice vs totalitare sau a raporturilor dintre minoritati (sau outsider-i) si majoritatea care stabileste normele sociale, intilnesc doar rar referiri (sau cel putin aluzii) la ceea ce s-ar putea numi problema (sau problematica) feminista in Romania de dupa 1989. Interesant este ca problema nu a fost dezbatuta public nici in peri
