La Muzeul "Grigore Antipa", în cadrul programului "Musafirul de la ora 5", am asistat, sîmbătă, 25 februarie, la încă o conferinţă: Fosile enigmatice din Groenlanda de N-E şi istoriile lor misterioase, susţinută de dr. Mihai Popa, lector la catedra de Geologie şi Paleontologie a Universităţii Bucureşti.

Sună ştiinţific, dar incitant. Aşa cum am mai scris cu ocazia unei alte conferinţe, chiar şi pentru neaveniţi, prezentările rezultate în urma unor expediţii sînt cît se poate de fascinante. În primul rînd, datorită conotaţiei romantice, de aventură şi suspans, pe care un loc precum Groenlanda încă o mai poartă; în al doilea rînd, dintr-o perspectivă mult mai pragmatică, pur şi simplu pentru că e vorba de descrierea unui loc îndepărtat, unde probabil nu vom ajunge niciodată, şi care, în consecinţă, stîrneşte o firească şi umană curiozitate. Toate astea dacă ne mărginim doar la Groenlanda. Dacă luăm în considerare şi cealaltă parte a titlului, cea dedicată fosilelor, deja se conturează, pe lîngă aura de mister legată, de astă dată, nu de spaţiu, ci de timp, şi un interes ştiinţific şi de cercetare. Pînă la urmă, rostul şi beneficiul conferinţelor este că reuşesc să unească cele două direcţii (cea, să-i spunem, "romantică" şi cea "didactică"), adresîndu-se atît studenţilor sau cercetătorilor, cît şi publicului din complet alte sfere.

Conferenţiarul, dr. Mihai Popa, deşi unul din puţinii noştri specialişti în paleobotanică, mai exact în plantele fosile din Mezozoic şi Paleozoic, a reuşit să prezinte lucrurile atractiv, pe-nţelesul tuturor, inclusiv al copiilor de şcoală generală şi al pensionarelor cu ambiţii. Ba chiar şi al spectatorilor de Jurassic Park (filmul), care au aflat, cu această ocazie, că respectiva eră geologică (de fapt, mai exact, sfîrşitul Triasicului şi începutul Jurasicului) nu a fost numai cadrul unui film horror , ci şi epoca uneia din