Sorin STOICA
Jurnal
Editura Polirom, Colectia „Ego-grafii“, Iasi, 2006, 194 p.
Cind, la inceputul acestui an, Sorin Stoica pleca dintre cei vii, el avea „in spate“ trei volume de autor, inca patru in colaborare si altele in proces de cristalizare. Era, de mai bine de patru ani, unul dintre cei mai apreciati scriitori tineri (probabil, singurul care n-a avut parte de absolut nici o cronica – avizata – negativa), avea o interesanta activitate de cercetator in antropologie si o „productiva“ asociere cu grupul de la MTR (Muzeul Taranului Roman, unde, paradoxal, dar explicabil prin influenta molipsitoare a Irinei Nicolau, si-au gasit adapost citiva prozatori cu totul atipici – cum sint Calin Torsan, Ciprian Voicila, Cosmin Manolescu), si lucra intens (cu imens consum institutional de nervi) la catedra de antropologie, condusa de Zóltan Róstas, de la Facultatea de Jurnalism.
- Viata via Internet
Exilat, din ratiuni medicale, in Banestiul natal, Stoica a tinut de-a lungul anului 2005 un soi de jurnal on-line, o serie de notatii de dimensiuni aleatorii, succedindu-se la intervale temporale la fel de aleatorii, ai caror destinatari erau o parte dintre prietenii sai (care, adeseori, nici nu se cunosteau intre ei; lista ii cuprindea, printre altii, pe meteristi, psihologul Aurora Liiceanu, criticii literari Marius Chivu si Paul Cernat, etnomuzicologul Speranta Radulescu, etnografa Ioana Popescu, pe sociologul Zóltan Róstas si Toni Momoc de la Facultatea de Jurnalism, si pe poetul Emil Brumaru).
Menite a substitui, in versiune electronica, reteaua vitala a schimbului de povesti, de care Sorin Stoica era dependent, mesajele nu aveau initial caracter diaristic, in intelesul teoretic al termenului, si nici nu erau sortite publicarii imediate, chiar daca ideea de a face, odata, o carte din ele nu era tocmai exclusa; abia cind
