Cum v-ati simtit in postura de decorat, de scriitor care a primit saptamina trecuta, de la presedintele Basescu, Meritul Cultural in grad de Mare Ofiter?
E un lucru care inca ma nedumereste, nu stiu ce sa fac cu el si unde sa-l asez. Cind am fost sunat de la Presedintie de catre un consilier, care m-a anuntat de premiu, in mintea mea imediat a aparut intrebarea: il refuz sau il iau? Primul meu gind a fost sa-l refuz. In opinia mea, institutia decoratiilor este astazi discreditata, nu cunosc pe nimeni, din generatia mea, care sa se bucure de o decoratie. Iliescu a dat o gramada de decoratii...
Acum doi ani ati si scris un articol, in Jurnalul national, in care l-ati laudat pe Ioan Grosan, care a refuzat un premiu acordat de presedintele Iliescu.
Mi-a parut rau ca n-am fost si eu atunci decorat de Iliescu, ca sa pot refuza premiul. Cind am aflat ca presedintele Basescu vrea sa-mi acorde o decoratie, am discutat cu sotia mea – care este „consilierul“ meu in toate problemele – si am intrebat-o: ce fac? Refuz sau primesc? Daca refuz, pe ce temei? Sotia mea mi-a spus ca nu prea am motive sa refuz. Am scris in general pozitiv despre Basescu, m-am implicat in campania lui electorala, am avut clipul din seara presedintilor, cind s-au infruntat Basescu si Nastase. „Mergem la Cotroceni“, mi-a spus sotia mea. Asa am ajuns la Cotroceni, intr-o ceremonie care n-a fost deloc ceremonioasa. A fost OK. Basescu a spus doua vorbe cosy, fara nici o pompa.
Ce v-a spus?
Mi-a zis cam asa: cu toata sinceritatea, ma bucur ca, desi nu sint competent in literatura, pot sa dau o distinctie unui om pe care il apreciez. Eu i-am raspuns tot pe un ton de gluma: apreciez la dvs. ca inca nu v-ati ratat sansele sa deveniti un om important in istoria Romaniei. Dupa aceea, am avut o discutie de vreun sfert de ora cu presedintele, cu Nicolae Manolescu, cu Mona M
