chestionarul lui Powell
Lectura proiectului Strategiei Naţionale de Securitate, propusă dezbaterii publice de preşedintele Băsescu spre finele lunii februarie, mă face să-mi pun întrebări pe care, sper, şi le-au pus şi autorii proiectului înainte de a-l redacta, dar şi preşedintele înainte de a şi-l însuşi. Nu voi comenta aici proiectul - nu e nici loc şi nu e nici în stilul Dilemei vechi un comentariu de felul celui pe care simt nevoia să-l fac pe marginea proiectului de Strategie (voi folosi alte canale pentru a-mi exprima public punctul de vedere). Voi reflecta, numai, pe seama unei probleme foarte importante: cînd, cum şi de ce va merge România într-un război de acum înainte?
Membră NATO într-un context în care înfruntarea dintre civilizaţia euro-atlantică şi alte civilizaţii ale lumii a atins cote fierbinţi, aflată într-un parteneriat strategic special cu SUA într-o lume tot mai antiamericană, România trebuie să-şi pună serios întrebări referitoare la viitoarea ei participare în operaţiuni militare de tot felul, desfăşurate în spaţii complet străine armatei noastre. Acum, trupele române execută misiuni în patru ţări: Irak, Afganistan, Bosnia-Herţegovina şi Kosovo. Se poate anticipa cu un mare grad de certitudine că, pe de o parte, România va fi solicitată să participe la alte asemenea operaţiuni în viitorul nu prea îndepărtat, dar şi, pe de altă parte, că asemenea operaţiuni vor îmbrăca forme politice şi juridice atipice - varianta perfect acoperitoare a unor operaţiuni desfăşurate în temeiul unei rezoluţii a Consiliului de Securitate ONU fiind numai dezirabilă, dar nu şi necesară.
Conform proiectului de Strategie, România va merge în operaţiuni militare alături de aliaţi, după îndeplinirea simultană a trei condiţii: prima, să existe o ameninţare la adresa securităţii noastre sau, în virtutea faimosului articol 5 din Tratatul Nord-Atlantic, î
