In Italia, pe strada, ai impresia ca nimeni nu munceste, dar toata lumea se simte bine. Daca citesti presa sau te uiti la televizor, asculti la radio, atunci afli ca economia, si nu numai, e supta de caracatita mafiei. Pe de alta parte, din statisticile publicate periodic de organisme internationale care nu par sa fie in mina mafiei italiene afli ca Italia ocupa unul dintre locurile fruntase in topul tarilor industrializate. Pozitie pe care o are inca de mult, dinainte sa inceapa Antonio Di Pietro lupta cu mafia. Se pare (dar cine poate baga mina-n foc?) ca acum Italia s-a mai curatat – si nu numai pe miini. Dar n-a prea urcat in top. Incit incepi sa te intrebi daca mafia asta, raul railor, nu facea, Doamne fereste!, si ceva bine.
Sau, mai stii, – dar asta ti-e si frica s-o gindesti – ca fara ea nu se poate, ca e musai, un must. Cum italienii nu par in stare s-o stirpeasca de tot, poate ar trebui sa se consoleze cu gindul (si cu fapta) concubinajului, ca de luat cu acte, pardon, nu poate fi vorba.
E clar ca italienii n-au auzit de domnul Neculai Ontanu, primarul sectorului 2 al Bucurestiului. Asta om dintr-o bucata, nu Di Pietro! Se razboieste omul de ani de zile cu mafia din Piata Obor. N-o slabesc nici el, nici comisarii lui, pietarii. O incoltesc la o taraba, se iteste la alta. O blocheaza pe centura, la intrarea in oras, se da pe dupa colt si rasare in hala. S-au istovit greucenii, luptind zi de vara pina-n seara, si tot n-au dovedit-o. In paranteza fie spus, asa cum Italia mafiota n-o ducea tocmai rau, si in Piata Obor, sufocata de intermediari verosi, sint inca preturile cele mai mici din Bucuresti. A cazut pe ginduri domnul Ontanu vazind cum se lateste hidra, a cugetat si intr-un tirziu a gasit rezolvarea: a luat problema-n mina barbateste si a zis: „Gata, i-am pus cruce. N-am putut stirpi mafia din piata, stirpesc piata“. Adica demoleaza Pi
