Odata cu aparitia primelor generatii pentru care comunismul nu mai constituie o experienta concreta, dezbaterile despre comunism intra, sensibil, intr-o noua etapa. Cum si ce retinem din comunism, mai mult, cum il recream pentru cei pentru care el se mixeaza cu fictiunea – sint, toate, intrebari cu care se confrunta, tot mai acut, cercetatorul nou. Asupra acestor puncte s-a insistat si in dezbaterea initiata de Ruxandra Cesereanu si Ion Manolescu, sub egida NEC, in 4 martie. La intilnire au participat de asemenea: Stefan Borbély, Corin Braga, Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Ovidiu Pecican, Doru Pop, Anca Hatiegan si Dorin Dobrincu.
De aici, probabil, si insistenta asupra unui comunism bine conturat factologic (Ion Manolescu) sau asupra unei istorii simple si obiective (Ruxandra Cesereanu). Cercetatorul de tip nou se adreseaza tot mai mult unui public pentru care lumea totalitara a devenit un construct. Discursul despre comunism nu se mai bazeaza pe complicitatea de experienta dintre interlocutori, ci pe date cit mai precise. Memoria afectiva va fi inlocuita, tot mai mult, de cercetarea pozitivista, iar informatia va substitui aluzia, intr-un efort teoretic sporit. Sub semnul acestei translatii, insusi obiectul discursului despre comunism se ramifica. Nu mai exista doar un imaginar totalitar, ci doua. Participantii la dezbatere formuleaza ipoteza conform careia comunismul malefic, al suferintelor si al atrocitatilor, e dublat de un comunism cotidian, al obiectelor (ideologice) banale. Daca Doru Pop insista asupra celui de-al doilea, Angelo Mitchievici priveste cele doua „fatete“ ale comunismului intr-un continuum firesc.
Cele mai interesante sint solutiile care privesc reconditionarea explorarilor in comunism. Doru Pop propune, de pilda, recuperarea memoriei prin confectionarea unor fictiuni pe intelesul tuturor, care sa fun
