PUNCTUL PE G De ce ajung copiii sa afle singuri ce nu e bine
Cand se refera la sex, mai nou, revoltatii acuza practicile perverse, iar amatorii pledeaza pentru relatii amoroase oricand si oricum. Mai exista insa un aspect important in contextul relatiilor carnale, care e de cele mai multe ori eludat cu eleganta: ce stiu si ce nu stiu, ce cred, ce invata si ce-si inchipuie copiii despre sex. Fie ca ne place sau nu sa recunoastem, aspectul ii priveste in mod direct.
EVITARE. In linii mari, comportamentul de evitare a subiectului de catre parintii care n-au habar in ce termeni sa trateze problema, care se tem sau care nu vor sa accepte faptul ca fetita lor va dori curand sa afle de ce baietii arata altfel (sau invers) se manifesta cum nu se poate mai comod.
De obicei, vestita mana care acopera ochii copilului cand la televizor se-ntampla scene de amor ar putea sa rezume totul. Urmeaza interzicerea uitatului la desene animate, a ascultatului de muzica underground si alte restrictii "sanatoase" pentru buna dezvoltare fizica si intelectuala a pruncului. Bine, dar daca cineva isi inchipuie ca o data cu pruncul se educa si hormonii, atunci se afla intr-o grava eroare si risca sa-si lase copilul prada "pildelor empirice", prada sfaturilor colegilor "instruiti", rauvoitorilor si lista poate continua.
REZULTATE. China e tara cu cea mai numeroasa populatie care considera ca educatia sexuala nu e deloc necesara. In schimb, nemtii sunt cei care sustin ca educatia sexuala trebuie sa inceapa de la 10 ani, constituindu-se astfel in tara cu cea mai "avangardista" conceptie in acest sens. Cum-necum, in medie, educatia sexuala incepe in jurul varstei de 14 ani, doar 1 din 10 respondenti afirmand ca aceasta s-a petrecut aproape de majorat. Imbucurator este totusi faptul ca peste 66% din respondentii din toata lumea au declarat ca ii vor explica copilului despre ce
