Exista, in anumite zone ale extremei drepte europene, reminiscente ale fascismului si nazismului; ele ramin insa marginale. Dimpotriva, la cealalta extrema, cea stinga, semnele de persistenta sint mult mai numeroase si mai vizibile. A aparut, tot sub directia lui Stéphane Courtois, un nou volum din seria de lucrari consacrate istoriei totalitarismului: Se ivesc zorile. Mostenirea totalitarismului in Europa, 1953- 2005 (Le jour se lève. L’héritage du totalitarisme en Europe, 1953-2005, Editions du Rocher, 2006). Volumul e rezultatul unui colocviu international desfasurat la Paris, din Romania participind Marius Oprea, autor al unui text dens, intitulat "Mostenirea securitatii: teroare in Romania, 1952-2002". Referiri la comunismul si la postcomunismul romanesc aflam si in amplul studiu introductiv al lui Stéphane Courtois. Cartea pune in discutie o serie intreaga de probleme pasionante, pe care e imposibil a le enumera macar in comentariul de fata: voi reveni asupra lor, poate chiar saptamina viitoare. Ceea ce particularizeaza aceasta cercetare (e, de fapt, al treilea volum din serie) este ca studiaza in paralel evolutia si prelungirile celor trei totalitarisme ale secolului XX, comunismul, fascismul si nazismul (in ordinea in care au ajuns la putere in Rusia, Italia si Germania, respectiv anii 1917, 1922 si 1933). Stéphane Courtois isi ia precautia de a defini, din capul locului, obiectul de studiu: asadar, totalitarismul este un tip de putere ce vizeaza o dominatie totala asupra societatii gratie instaurarii a trei monopoluri. Cel mai important este monopolul politic: un partid unic, condus de un sef "genial", isi asigura supunerea tuturor indivizilor, dupa ce a distrus statul de drept. Al doilea monopol, cel al gindirii, ingaduie partidului-stat sa puna in aplicare ideologia lui revolutionara si sa controleze strict toate institutiile educative si toate mijloacele