(variantă)

(după Omicron, corespondentul Agenţei Celesta)

Pentru el, timpul era un fleac. O demonstraţie pe loc avea să mă convingă. în continuare, se juca leneş cu butonul aparatului său făcând să se audă hârâieli, zgomote neinteligibile, strigăte scurte, pasionate; la un moment dat, se auzi clar, dar clar de tot, deşi fusese numai o şoaptă:

E pur si muove!...

- Galileu! am făcut uluit.

Omicron încuviinţase, din bărbie. Era o înregistrare high fidelity. Apoi, îmi explicase binevoitor că macaronarul spusese ce spusese încet, de frică, pe şoptite, să nu-l arză înaltu^ Oficiu, aşa-i spunea el, dar şi să se puie bine cu Ştiinţa, Cotoranţa, - vorbea ca golanii bucureşteni cu care juca table din când în când sau biliard.

Avea extrase, eşantioane şi din dosarul Judecăţii de Apoi. Tot acolo avea înregistrată şi ceea ce oamenii ziceau că ar fi Facerea lumii. O mică liniuţă roşie..., şi... EVENIMENTUL...

îl rugai să mi-l pună puţin. Nu era voie. Era interzis. Nici măcar Vuietul Primordial... Bangul Supersonic?... Nici!

Prin urmare, cenzură peste tot. Nici un fel de transparenţă. Osândiţi, Ab Origine. Cu interdicţia, cu fructul oprit... I-o şi spusesem, cu multă acreală, că mă săturasem de secretomania asta, şi că măcar, Facerea,... Construcţia asta, care ne privea în fond pe toţi şi că măcar Ea putea să fie pusă la dispoziţia tuturor.

Nici vorbă! Secret absolut. N-aş fi crezut. Şi CELESTA asta, care era o agenţie serioasă, credibilă...

Omicron mă privea cu indulgenţă. Pe urmă, cu o ironie a lui stângace, învăţată cu ocazia unui mic sejour obligatoriu petrecut experimental în Lumea De Dedesubt, îmi zisese că, dacă voiam ceva pe tema Construcţiei, ar fi putut să mă informeze imediat.

Apăsînd iarăşi butonul, se auzi o voce bâiguită, n