Nu de mult s-a încheiat publicarea corespondenţei emise de Mircea Eliade, personalitate plurivalentă a literaturii şi culturii române, ce aparţine secolului abia trecut, de către Mircea Handoca, un cercetător literar tenace şi cu oarecum deschideri spre istoria literară.
Cele trei ample tomuri, Europa, Asia, America... Corespondenţă A-Z, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999-2004, conţin un impresionant număr de epistole trimise, în răstimpul 1923-1986, celor mai diverse şi, totodată, importante personalităţi.
Lectura, sistematică şi atentă, a misivelor lui Mircea Eliade procură satisfacţii de ordin intelectual, iar autorul lor evită, cu străşnicie, locul comun sau derizoriul.
Fiecare scrisoare surprinde prin informaţiile pe care le conţine, prin nararea unui eveniment, prin evocarea unui segment biografic sau prin sugestiile, observaţiile şi opiniile despre unele cărţi şi, uneori, despre anumiţi oameni, ce se cuvin reaşezaţi în locurile de unde au fost izgoniţi de semenii lor şi de vitregia istoriei.
Sunt omise, din varii motive, din structura celor trei volume, amintite aici, epistolele expediate de Mircea Eliade lui Sorin Alexandrescu, Marin Bucur, Sorin Popa (fiul lui Victor Ion Popa), Paul Simionescu, Dan Smântânescu, Vasile Spiridonică, Petru Vintilă şi, desigur, mulţi alţii.
Notele şi precizările de istorie literară, culturală şi politică sunt insuficiente, neconvingătoare şi, uneori, complet eronate. Şi de aici, o anume stare de superficialitate şi, chiar, de confuzie.
După aceste câteva consideraţii, privitoare la literatura epistolară a lui Mircea Eliade, transcriu, aici, încă două epistole, necunoscute până azi, trimise istoricului, criticului şi eseistului literar Marin Bucur (n. 1929 - m. 1994), autorul a două1 inteligente şi nuanţate microexegeze despre destinul celui mai c
