În 1971, aflat la doua carte a sa, Valeriu Cristea (1937-1999) pătrunde, cu Tânărul Dostoievski, Editura Cartea Românească, în universul unuia din scriitorii supremi ai lumii. Constat, de altminteri, că, în ansamblul scrierilor sale, acest critic se ocupă mai mult de literatura universală decât de cea română! În volumul său de debut, Interpretări critice (Cartea Românească, 1970), comentariile asupra scriitorilor români ocupă vreo trei sferturi din sumar. Nu scapă însă atenţiei ciclul ,Alianţe literare", unde Valeriu Cristea consacră deja două texte lui Dostoievski (,Opere, vol. IV şi În vizită la omul din subterană), altele vorbind despre Cervantes, Shakespeare, Swift, Lesage, Sainte-Beuve, J.J. Rousseau, Italo Svevo, Tolstoi, Cehov, Virginia Woolf, Kafka, Artiom Vesiolâi şi alţii. O carte întreagă îi este dedicată, în 1974, lui Cervantes: Pe urmele lui Don Quijote. Eseuri mai scurte sunt cuprinse în volumul Fereastra criticului (1987), începând cu cel despre epopeea sumero-akkadiană Ghilgamesh, şi cuprinzând alte texte despre Cervantes şi Dostoievski.

Încoronarea reflecţiilor asupra supra-omenescului demers literar al lui Dostoievski sunt cele două dicţionare ale personajelor sale (1983-1995). Cunoscând la perfecţie, în original, opera, precum şi ce s-a scris despre ea, în limba rusă şi pe mapamond, Valeriu Cristea pleacă, de la acest ansamblu de mari dimensiuni, cu Tânărul Dostoievski, pe o secţiune relativ îngustă (dar determinantă): prima perioadă a romancierului, cu o serie de consideraţii ce conţin in nuce vastele sale cercetări ulterioare. El nu ,explorează" cutare sector sau cutare altul, el le ştie până la detaliu! De la debutul în dostoievskism, trecând prin alte eseuri, la continentul de erudiţie, intuiţie şi travaliu reprezentat de Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, nu există perioadă de ezitare şi aşteptări, cititorul instruit nu ar