Limba folosită în comunicarea prin computer este una alterată de condiţiile specifice. În primul rînd este un limbaj destinat citirii şi nu auzirii. De aceea şirurile de consoane fără vocală sau absenţa diacriticelor nu deranjează pe nimeni!
Există diferenţe fundamentale între trei jargoane utilizate în comunicarea prin mediul electronic: limba e-mailului, a chatului şi a convorbirii paralele cu alte activităţi. Prima e mai ceremonioasă, e un fel de stil epistolar, poate include formulari ca ,dragă domnule X", ,Cu stimă deosebită" etc., deşi nu exclude absenţa diacriticelor şi majusculelor, unele prescurtări. La chat-ul scris, majusculele cam lipsesc, abrevierile abundă, comunicarea e mai simplă, propoziţiile sînt scurte.
Cele mai drastice prefaceri ale limbajului şi cele mai spectaculoase apar la mesajele paralele altor activităţi. Aici intră mesajele tip ,messenger" trimise şi primite în timpul lucrului la computer, eventual paralel cu mai multe persoane şi comunicarea pe bara de conversaţie în timpul altor activităţi, de pildă a jocurilor în reţea. Abrevierea devine extremă, formularile sînt standard şi nu trădează prin mai nimic personalitatea autorului. Limbajul de messenger este unul funcţional, dar cu un grad ridicat de schematizare, încît un neprevenit va fi la început în dificultate de a înţelege. Acest limbaj se crează ,folcloric" şi are un caracter naţional, deşi împrumutul lingvistic e la preţ, pornind de la varianta engleză.
Discuţia prin mesaje ,messenger" sau pe bara de discuţii (chat bar) are drept caracteristici lapidaritatea absolut necesară (în timpul ăsta activitatea dominantă e alta, uneori foarte absorbantă, ca de pildă un joc de bridge), faptul că adresantul este de regulă nescunoscut, cel mult o cunoştinţă întîmplătoare din mediul virtual, căruia nu îi cunoşti decît ,numele de luptă" sau ,de contact" (nic
