Nemţii au trâmbiţat peste tot că le-au luat pulsul rapidiştilor şi un 3-0 le este pe deplin la îndemână. Iureşul aşteptat al primelor minute însă nu s-a produs. S-a jucat la mijlocul terenului, rapidiştii i-au ţinut la distanţă pe nemţi, dar în faţă, Nae Constantin era pe nicăieri, Mugurel Buga, cel mai mediatizat după „călcâiul” de la Bucureşti, era marcat strâns. Numai Daniel Nicolae manevra, însă fără folos, în careul advers. A fost un studiu prelungit, ca un fel de box, în care fiecare aşteaptă să dea lovitura decisivă. Nemţilor nu le convine şi încep şicanele (de altfel, ele au început cu două zile înainte, când i-au trimis pe rapidişti într-o sală de şcoală), îmbrâncelile, lovirile. În minutul 21, Barbarez îl loveşte tare pe Romeo Stancu, pentru ca două minute mai târziu, Van der Vaart să încerce vigilenţa lui Coman, care reţine în doi timpi la primul şut pe poartă. Nemţii profită de nesiguranţa lui Perjă (înlocuitorul lui Maftei) îi permite lui Lauth să înscrie: 1-0. Replica bucureşteană nu se lasă mult aşteptată şi în minutul 28, Buga îl serveşte pe Daniel Niculae, care intră vijelios în careu pe flancul drept şi din unghi, şutează, dar în plasa laterală. Sunt momente tot mai încinse şi în minutul 30 se iscă o altercaţie, Van der Vaart – Bădoi, potolită de arbitru şi soldată cu cartonaşe galbene pentru ambii. Van der Vaart are posibilitatea de a urca scorul în minutul 35, dar din 10 m, cu un lob, trimite balonul peste Coman şi peste poartă. În minutul următor, Barbarez recuperează un balon la 25 m, Ionuţ Rada greşeşte şi talonat de Ionuţ Stancu, trimite la colţul lung pentru 2-0. Coman îşi intră în rol şi în minutul 43 îi suflă din faţă lui Lauth, un balon venit dintr-un şut – centrare. Cu toate că nemţii conduceau cu 2-0, nu au impresionat cu nimic. În acele momente ne-am amintit cum în toamna lui 1982, când Hamburger era „mare”, avea în galantar „Cupa Campi