Au fost audiati mii de martori, s-au adunat zeci de mii de pagini la dosarele revolutiei, dar nu exista nici un fir care sa conduca la teoria care sa confirme existenta vreunei retele teroriste care sa fi desfasurat actiuni impotriva populatiei in perioada decembrie 1989-ianuarie 1990. Singurele persoane identificate de anchetatori ca actionand impotriva populatiei au fost angajati ai fostelor forte de represiune din militie, armata, securitate, garzi patriotice si uneori informatori, toti cetateni romani. Procurorii cauta in prezent sa identifice tragatorii reali pentru fiecare victima, tocmai pentru a nu mai exista confuzii. Majoritatea victimelor sunt urmarea activitatii si actiunilor militare desfasurate in anumite dispozitive constituite inca din data de 22 decembrie 1989. Oameni omorati prin impuscare au existat peste tot, pe strazi, in jurul unitatilor militare, la CC-PCR, Televiziune, Radiodifuziune, langa marile intreprinderi, in Bucuresti, dar si in majoritatea marilor orase din tara. Familiile victimelor, urmasii celor ucisi la revolutie nu stiu nici pana in prezent foarte clar cine au fost calaii copiilor, sotilor sau parintilor. In urma celor 1.144 de oameni ucisi in acea perioada au ramas 2.361 de urmasi de eroi-martiri, din care nu mai putin 748 de orfani. Finalizarea anchetei in dosarul revolutiei se pare ca va avea ca rezultat adaugarea la cifra oficiala a mortilor si ranitilor, cunoscuta pana in prezent, si a altor persoane, numarul total al victimelor fiind mai mare. Fratele mai mare l-a gasit la morga de la "Coltea" Maria Ciungan, mama eroului Florin Ciungan, povesteste cum a aflat despre fiul ei ca a murit impuscat la revolutie: "A venit ziua de 25 decembrie, am stat toata ziua in casa si Florin nu mai venea. Atunci i-am zis fiului mai mare sa se duca sa-l caute. Stiam ca in urma cu doua zile acesta isi daduse intalnire cu un coleg in fata sed