"E dificil sa vorbesti despre proiecte, mai ales la Opera", imi spunea, de curand, noul director general al Operei Nationale din Bucuresti, Catalin Ionescu-Arbore, intr-un interviu pe aceasta tema. "Din pacate", continua interlocutorul meu, "din ce in ce mai putini compozitori contemporani de opera se afirma sau devin de notorietatea lui Verdi sau Puccini si atunci multi sunt tentati sa creada sau sa spuna ca opera e un gen pe cale de disparitie. Eu i-as contrazice. Pe de alta parte, insa, in conditiile in care repertoriul e legat de un anumit timp istoric, e foarte greu sa aduci noutati".
Satisfac insa cele peste 30 de titluri ale actualei stagiuni, printre care "Aida", "Don Giovanni", "Faust", "Flautul fermecat", "Nabucco", "Oedipe", "Tosca", "Rigoletto", "La Traviata", "Giselle", "Lacul lebedelor", "Romeo si Julieta", gustul publicului de astazi? l-am intrebat. "Acestea sunt, de fapt, in ultima istanta, productii noi ale unor titluri vechi; o alta viziune, o actualizare a ei, o modalitate de a atrage spectatorii. In plus, «Anul Mozart» ne-a oferit ocazia fericita de a prezenta unul dintre titlurile de mare importanta ale compozitiile lui, «Cosi fan tutte», a carui premiera a avut loc in 29 ianuarie. Un titlu foarte dificil ce poate deveni foarte periculos, in ultima instanta: sunt trei ore de muzica sustinute de numai sase interpreti, ceea ce presupune ca ei sa fie senzationali. Lucru foarte greu de realizat in ultima perioada, dar productia noastra urmareste sa scoata in evidenta nu atat capacitatile vocale ale interpretilor, cat mai ales posibilitatile lor actoricesti. Si, in primul rand tineretea lor, pentru ca este vorba de o farsa facuta de niste tineri. Ei, bine, acest proiect raspunde tocmai uneia dintre dorintele mele de a le deschide posibilitatea sa se afirme, absolut neconditionat, pentru ca numai in felul acesta putem sa existam si sa ne mentine
