Parlamentul, ca institutie, reprezinta cea mai inalta reduta a democratiei. Parlamentul Romaniei, ca institutie, este suprema victorie a celor care, in timpul revolutiei din decembrie '89, au murit in numele unui ideal numit "libertate". Dar, dupa 16 ani, trebuie sa recunoastem cu dezamagire, prea putini parlamentari romani mai constientizeaza aceste lucruri. Importante sunt pentru ei salariile, pensiile preferentiale, ajutorul de somaj (culmea tupeului), masinile, mobilierul din birouri, foita de aur de pe tavanul salii de sedinte, sistemele audio-video hi-fi ori ambientul luxos din barurile de la subsol. Pe scurt, parlamentarul roman a devenit exponentul unei caste privilegiate, al carui ideal in viata ramane doar propria bunastare. Sa nu uitam nici de pretentiile alesilor ca presa "sa reflecte in mod real", nu tendentios, eforturile lor zilnice consumate in procesul de elaborare a legilor. In caz contrar, conform unei initiative a unui senator PRM, ziaristilor li se va interzice accesul in institutie. Ceea ce n-au inteles, insa, acesti parlamentari este ca modul in care ei sunt reflectati in mass-media este numai si numai rezultatul propriei lor prestatii. Oricum, imaginea lor a primit deja una dintre cele mai grele lovituri odata cu declaratia raportorului european pentru Romania, deputatul francez Jacques Myard: "Sunt deputatii alesi de dumneavoastra, descurcati-va cu ei!". Fara indoiala, acelasi lucru este valabil si pentru senatori. Observatia parlamentarului francez s-a referit strict la opozitia deputatilor si senatorilor nostri in ceea ce priveste lupta anticoruptie. Respingerea de catre Camera Deputatilor a cererii privind perchezitia casei lui Nastase din Zambaccian este un semnal puternic care demonstreaza dificultatea autoritatilor de a curata un sistem corupt si foarte rezistent la aplicarea legii. Sa ne amintim si de epopeea Ordonantei DNA, care, re