Reporter: In aprilie se face un an de cind ati fost trimis in exil.
Iliescu: Nu i-as spune exil. A fost un exercitiu democratic, delegatii PSD si-au exprimat liber optiunile, iar in urma votului a iesit domnul Geoana. Stiti foarte bine ca eu am fost intotdeauna un aparator al principiilor democratiei. Pot spune ca toata aceasta perioada mi-a priit. In primul rind am stat cu doamna Nina care ajunsese sa ma vada mai mult la televizor. Am urmarit emisiuni de divertisment, am vizionat si citeva meciuri de snooker, o mai veche pasiune a mea, m-am plimbat prin Cismigiu si am condus citeva sedinte de partid. In tot acest timp am ramas, insa, conectat la evenimentele din viata politica, pentru ca am declarat in nenumarate rinduri ca din politica voi iesi doar cu picioarele inainte.
Reporter: Acum observ ca veti intra cu picioarele in PSD.
Iliescu: Partidul nostru traverseaza un moment de cumpana. Este o cotitura, o schimbare de macaz necesara, zic eu, in viata celui mai puternic partid din Romania. Ne vom reveni, asa cum ne-am revenit si dupa pierderea alegerilor din '96. Ma bucur ca actuala garda din PSD s-a gindit sa apeleze la serviciile mele. In continuare sint sarac, de cinstit nu mai zic si am o sete de a pune lucrurile la punct, de simt ca o sa explodez.
Reporter: Nastase?
Iliescu: Adrian este ca si copilul meu. Eu l-am crescut pina a ajuns mare in partid, i-am dat un serviciu bun la sefia Guvernului, l-am lasat sa integreze tara in Europa, desi Rusia era mai aproape si drumul pina la Moscova mult mai sigur. Intre timp insa, Adrian, ca orice copil zvapaiat, a inceput sa faca greseli. Lui nu i-a placut niciodata sa fie sarac si cinstit. Tin minte ca odata, cind am dat un ceai dansant la Cotroceni, Adrian mi-a zis asa: "Nea Ioane, decit sarac si cinstit, ma
