Problema supravietuirii artistilor si artei plastice contemporane se pune tot mai pregnant astazi, cand breasla pare sa fie abandonata, ignorata in ultima vreme, asa cum remarca, nu de mult, un important reprezentant al ei. Ce le ramane atunci de facut artistilor?! "Dintr-un idealism cultural aproape eroic, raman in atelier si lucreaza", constata amar pictorul, intr-un interviu acordat cotidianului nostru. Si totusi, in refugiul lor impus, cati mai au parte astazi de atentia unui mecena?, ma intrebam, recent, la vernisajul expozitiei "Monteoru-Art 2005" de la galeria bucuresteana "Artis". Raspunsul aveam sa-l aflu pe loc, fiindca tabara de creatie de la Sarata Monteoru, aflata la a doua editie, a facut si continua sa faca posibila evadarea creatorilor din atelierele la care-i condamna perpetuu... propriul lor "idealism cultural". Intrerupt, se pare, la timp, de gestul salvator al unui mecena: Ion Manescu. Ce a rezultat? Noua artisti contemporani "de calibru greu"- Nicolae Aurel Alexi, Vasile Dobre, Elena Gabriela Draghici, Ion Draghici, Ion Grigore, Viorel Grimalschi, Ion Salisteanu, Valeriu Susnea,Teodor Vescu - sub tutela unui mare spirit critic, Corneliu Antim, au demonstrat, printre altele, ca intoarcerea la naturalism si plein-air-ism este departe de a fi un moft; ea se inscrie intr-o puternica tendinta mondiala. "Redescoperirea virtutilor artei realiste, dar in acceptiuni care presupun o abordare moderna a acestor forme de pictura, care reabiliteaza peisajul, natura statica, este o tendinta mondiala", comenta Corneliu Antim.
"Lumea a cam obosit de atatea tendinte experimentaliste. In general, acestea sunt doar o anexa, un segment dintr-un pasaj care trebuie sa duca undeva. Nu se poate trai la nesfarsit in improvizatie si in experiment. Iata ca Salonul de la Paris din 1999 a fost puternic marcat de revenirea la realism, iar in catalogul acelui salon, cu s
