Nu mi-am inchipuit niciodata Primaria ca o anexa a Postei. Primarul si "consiliul comunal" (cum se zicea pe vremuri) au altceva de facut decit sa intretina o viguroasa corespondenta cu vulgul profan. Am ricanat cind primarul a raspuns, intr-o perioada electorala, ce-i drept, la citeva misive cu impresiuni lirice despre Iasi. Sigur, orasul nostru e foarte poetic in aspectele lui principale, toata lumea e de acord. Are un aer sanatos, edificii istorice venerabile, morminte ilustre etc. etc. Ce-ar mai fi de spus? Ar mai fi de spus, cred, urmatoarele… S-a scris la gazeta, in mod repetat si, uneori, vehement, despre obiceiul pe care si l-au facut doamnele, domnisoarele si domnii din comisia de cultura (sper sa nu gresesc denumirea acesteia) de a reboteza strazile orasului. In sine, botezul edilitar e un fapt comun. El se practica in toate orasele din lume. Si nu de azi, de ieri. Un oras e ceva viu, nu ceva incremenit. Denumirea strazilor trebuie sa fie in pas cu vremea. Ceea ce s-a reprosat comisiei cu pricina e modul arbitrar, incomprehensibil de a realiza operatia botezului. In primul rind, comisia pare a nu consulta pe nimeni (ma refer la specialisti, la istorici). De aici vine impresia de vanitate si dispret fata de parerea omului de rind (si nu numai a lui). In al doilea rind, comisia nu are grija de a supune hotaririle sale judecatii publice. Deciziile se iau in chip cvasiconspirativ, in grup restrins, de vreme ce nici redactorii specializati ai ziarului nu au habar de ele. Si, in al treilea rind, comisia de cultura omite in mod sistematic sa-si anunte urbi et orbi deciziile. Altfel spus, da impresia ca nu vrea sa-si asume public deciziile. In loc sa declanseze o discutie, o evita din rasputeri. Impresia cu care ne alegem e una amestecata. Pe de o parte, vedem in domnii consilieri niste inchipuiti si niste trufasi. Pe de alta, niste anxiosi, care se feresc de votul/