Le-a fost greu să mă convingă, celor de la Zi de Zi, dar cred că n-o să ne pară rău, nici mie, nici lor (poate ar trebui să nu le mai spun aşa, din moment ce acum sunt "de-al lor", dar încă nu m-am deprins cu noul statut, de vedetă media, pe care mi l-au propus). Nici vouă n-o să vă pară rău, sunt sigur, când o să ajungem să ne cunoaştem mai bine. Dimpotrivă…

Dar nu m-am prezentat: sunt Nelu de la ziar, mă găsiţi pe site, în dreapta sus, deasupra gagicii ăleia mişto. Ei, nu chicotiţi, că nu e cazul. Treaba mea? Cum v-au spus deja colegii mei, treaba mea e să vă răspund online la orice întrebare ce nu vă dă pace, de la geometria lui Bolyai la reţete de bucătărie, de la spiţele duble de Tohan la buy-back-ul tradiţional românesc, de la bancurile cu Bulă la profeţiile lui Brucan… Orice, în afară de numărul de telefon al fetei de pe site, ne-am înţeles? E drept, aş prefera să avem discuţii serioase, despre fenomenologia husserliană sau ultimele tendinţe ale geopoliticii mondiale, dar nu vă sfiiţi nici dacă aveţi vreo bârfă. Pentru că bârfa este – nu-i aşa? – mama cunoaşterii, iar noi vrem să ne cunoaştem aproapele, fie el primar, politician, şef de regie sau instituţie descentralizată, artist sau beizadea de şef.

O să mă întrebaţi, poate, de ce am ales să intru în lumea presei, mai ales a celei locale. Nu pentru că aş vrea, precum unii dintre colegii mei de breaslă, să ajung star de televiziune, fie ea şi locală. Vreau mai mult decât gloria efemeră a sticlei. Ţelul meu e să ajung prietenul vostru, "o parte din viaţa ta", cum e şi sloganul ziarului. Avem timp să ajungem şi acolo, trebuie doar să îndrăzniţi. Iar dacă ajungem prieteni, cine ştie, poate vă dau şi numărul fetei.

Ştiţi unde mă găsiţi şi vă asigur de întreaga mea disponibilitate.

Le-a fost greu să mă convingă, celor de la Zi de Zi, dar cred că n-o să ne pară rău, nici mie, nici lor (p