"Pentru mine, Romania este deja un membru important al Uniunii Europene"
In 1978, cand familia Muller din Medias a luat drumul Germaniei, cel mai tanar dintre baieti, Martin, student la Timisoara, era in culmea gloriei: frumos, blond, campion national la orientare turistica, imbracat numai cu "toale" trimise de matusa Hanni din Manheim, unul din cei mai buni la invatatura din Facultatea de Mecanica. Cand aparea la vreun "bairam" sau la clubul studentesc, rupea inimile fetelor. Le dansa pe toate, sa nu fie cu suparare, in invidia colegilor de camera olteni, mai toti imbracati cu blugi cumparati sau imprumutati de la el. Martin Muller era un rasfatat al soartei. Facuse armata intr-o joaca, avea nenumarati prieteni, primea pachete din Germania cu tot ce-si dorea, caci avea o matusa care il adora. Nu gasea nici un motiv intemeiat sa paraseasca Romania, daca excludem teroarea ideologica a dictaturii, pe care insa o ignora cu gratie. De aceea, la inceput s-a opus plecarii, dar cand a inteles ca trebuie sa impartaseasca aceeasi soarta cu toti cei dragi ai sai, a jurat sa revina in concedii, iar daca vreodata va fi posibil, sa se intoarca definitiv. Ruperea de Romania, la 21 de ani, a fost cea mai dureroasa pagina din viata lui. Soarta i-a rezervat insa o simetrie curioasa: dupa alti 21 de ani, Martin s-a intors definitiv in Romania! De data asta, ca investitor; dar un investitor destul de bizar, care in tot ce-a facut, si-a impletit afacerile cu sentimente. Fericit ca se afla din nou acasa, in "Vaterland", Transilvania lui stramoseasca, Martin Muller a investit circa 1,5 milioane euro, dublate de 1,5 milioane de sentimente.
"Daca firma mama din Germania a crescut de cinci ori, cea din Romania a crescut de douasprezece ori!"
- Cum au fost primii ani in Germania, domnule Muller ?
- Frumosi, dar plini de nostalgie; aveam doar 21-22 de an
