ORDINUL Majoritatea istoricilor au legat porecla de Dracula-Draculea, data voievodului Vlad al III-lea al Tarii Romanesti de Ordinul Dragonului.
Lasam la o parte celalalt supranume, cel de "tepes", dat de turci, ingroziti de consecventa crudei pedepse pe care le-o aplica domnul valah (Ghiaurul) si care era, de altfel, foarte raspandita in traditia orientala. Sa revenim, prin urmare, la numele occidentalizat de Dracula si la Ordinul Dragonului.
CRUCIADE. In Evul Mediu, cu unele prelungiri pana tarziu, s-au creat si au activat o serie de ordine militar-calugaresti, legate initial de cruciadele clasice, care urmareau eliberarea "Locurilor Sfinte" din robia "paganilor". Cele mai cunoscute astfel de grupari au fost Ordinul Cavalerilor Ospitalieri sau ai Sfantului Ioan (Ioaniti), Ordinul Cavalerilor Templieri si Ordinul Cavalerilor Teutoni. Unele aveau ceremonii stranii, ascunse, care inflacarau imaginatia contemporanilor, dar mai ales a urmasilor. Doua dintre aceste ordine sunt legate direct de istoria romanilor, fiindca Teutonii au fost asezati (prin eforturile Sfantului Scaun si ale Regatului Ungariei), pentru 14 ani, in tara Barsei (1211-1225), iar Ioanitii erau pe punctul sa ajunga in parte, pe la 1247, in tara Severinului (sud-estul Banatului si Oltenia). Ordinul Dragonului, ca si altele similare, s-a creat spre finele Evului Mediu clasic, mai precis in 1408, din initiativa lui Sigismund de Luxemburg, viitor imparat romano-german, pe atunci doar rege al Ungariei.
Regele a devenit si principalul protector al acestei grupari militar-religioase, formata in esenta din cavaleri occidentali de inalt nivel, multi fiind capete incoronate. Obiectivele principale ale Ordinului Dragonului erau apararea intereselor Crestinatatii apusene, desi prin notiunea de Christianitas Sfantul Scaun intelegea intreaga lume crestina, dincolo de variatele schisme, si chiar in
