Valer Dorneanu, care a condus această instituţie timp de patru ani şi nu a reuşit să dovedească decât că este un jurist prăfuit şi anost. Important este însă că actuala coaliţie Valer Dorneanu, care a condus această instituţie timp de patru ani şi nu a reuşit să dovedească decât că este un jurist prăfuit şi anost. Important este însă că actuala coaliţie majoritară nu poate să găsească un candidat comun şi a transformat alegerea preşedintelui Camerei într-un nou prilej de ceartă şi de şantaj reciproc.
Aceasta este, de fapt, o nouă probă că aproape întregul proces de guvernare este blocat de tensiunile, care se amplifică de la o zi la alta, dintre cele patru partide aflate la guvernare. Singurul motiv pentru care această coaliţie mai supravieţuieşte este teama că ar putea rata aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007. În rest, interesele sunt atât de divergente, încât un pronostic privind numele viitorului speaker al Legislativului este la fel de hazardat ca un joc la loterie. UDMR şi grupul minorităţilor naţionale folosesc orice prilej pentru a forţa adoptarea legii statutului.
PC vrea înapoi funcţia de ministru-delegat pentru control la care a renunţat în 2005. Liderii PD doresc şi ei ceva - nu se ştie încă ce - dacă liberalii obţin preşedinţia Camerei, iar ei nu reuşesc să preia, aşa cum li s-a promis, conducerea Senatului. De fapt, doar un telefon de la Palatul Cotroceni i-a oprit pe democraţii lui Emil Boc, acum câteva zile, să conteste dreptul liberalilor de a prelua conducerea Camerei. Situaţia din coaliţie este complicată şi de ieşirile în scenă ale preşedintelui Traian Băsescu, care, mai nou, pe lângă loviturile aplicate constant guvernului Tăriceanu, pare că îi încurajează pe adepţii lui Laszlo Tokes să devină o alternativă la UDMR.
Negocierile care urmau să aibă loc în noaptea de duminică spre luni ar putea salva aparenţele şi coaliţia majoritară
