- Cultural - nr. 54 / 20 Martie, 2006 IOAN ASTALUS, "TICALOSII" Ioan Astalus revine in teritoriul literaturii cu inca o carte, provocatoare prin insusi titlul ei, "Ticalosii", Editura Arcada, 2006. Sase carti publicate pana acum, intre care trei romane si un volum de versuri, fac dovada unui angajament literar sustinut, dincolo de discretia autorului, care are "vizibilitate" mai mult prin performante creatoare... extreme, de la sculpturi in boabe de orez, la poeme celebre scrise pe bete de chibrituri. Nimic nu este nepotrivit pentru acest om care a spiritualizat de mult orice granita a creatiei. Noua carte a lui Ioan Astalus este una iesita din canon. Una care sfideaza timpurile istoriei literare, fiind detasata de orice preocupari de tehnici literare "la zi". Prioritar pentru scriitor este subiectul, pe care nu si l-a putut refuza si nici rata. E un subiect fierbinte, o recuperare a unor teme care tin si de devenirea noastra, ca neam, in spatiul transilvan. Pana la urma, dincolo de inserturile sociale, cartea lui Ioan Astalus este un roman istoric, chiar daca nu in acceptiunea consacrata. Unul bine localizat in timp si in spatiu, cu personaje, as vrea sa cred, reale sau avand ca matrice destine reale, dintr-o istorie locala foarte bine cunoscuta autorului, dintr-un secol al marilor incrancenari. Dar ale caror conexiuni si determinari coboara pana spre secolele de inceput ale mileniului intai. Exista suficiente temeiuri pentru a-l situa pe Ioan Astalus, prin "Ticalosii", in linia unor binecunoscuti prozatori ardeleni, de la Ioan Slavici la Liviu Rebreanu, de la Ion Agarbiceanu la Ion Lancranjan. Cu note particulare, distincte, insa, si pastrand proportiile. Avem de a face cu un roman nu doar al satului romanesc, ci si al sufletului romanesc, ravasit in straturile sale profunde de convulsiile politice ale vremii, de jocurile istoriei, care au conturat spiritual