Dupa aproape patru ani de negocieri asupra pragului de detinere de actiuni la Societatile de Investitii Financiare (SIF), Camera Deputatilor a ajuns sa aiba ultimul cuvant. Votul plenului ar putea pune capat disputelor pe marginea pragului, dar, in acelasi timp, ar putea influenta major evolutia titlurilor SIF pe piata de capital.
Orice amanare in privinta unei decizii definitive incurca si mai mult calculele investitorilor in societatile de investitii.
Ordonanta care reglementeaza pragul de detinere la SIF a fost data cu un an in urma, la gramada cu alte reglementari, intre care si „contributia asupra productiei de zahar si igoglucoza". Asta nu inseamna ca Guvernul nu a acordat importanta cuvenita reglementarii cu privire la SIF.
Dimpotriva, Executivul a tratat cu mare atentie problema, dar a preferat sa nu se vada acest lucru din motive intelese doar de cei interesati de atingerea scopului propus. In plina vara (iulie 2005), primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu si fostul ministru al finantelor, Ionut Popescu, au strecurat Ordonanta 41 pe lista actelor normative, modificand o lege organica fara acceptul Parlamentului.
Coincidenta sau nu, cei doi demnitari se inscriau in randurile jucatorilor de pe piata de capital si chiar detineau titluri SIF. Desi se stia prea bine ca Guvernul nu era abilitat sa modifice o lege organica printr-o ordonanta, acest lucru a trecut neobservat in perioada care a urmat, a depasit cu brio discutiile din Senat si era pe punctul sa treaca la fel de neobservat si la Camera Deputatilor.
Din nefericire pentru Guvern, in Comisia de buget-finante a Camerei, Ordonanta 41 a fost pe punctul de a se impotmoli. Odata tras semnalul de alarma asupra consecintelor ei, ramane de vazut cum va actiona plenul Camerei. In asteptarea dezbaterilor, investitorii la SIF-uri si institutiile pietei de
