- Editorial - nr. 56 / 22 Martie, 2006 Motto: "Ne dam seama cat de importanta este cultura romana pentru generatiile care vor veni." (Alexandra Nechita) A sosit, in sfarsit, si oficial, primavara, iar soarele bland de afara si ascutisul firelor de iarba ce isi indreapta inca timid capsoarele spre cer reusesc, in sfarsit, sa mai estompeze tristetile, aducand bucuria vestilor bune nu numai dinspre... fotbal, ci si dinspre cultura. Desi se spune ca "nimeni nu este profet in satul sau", ne amintim cu placere ca, in cadrul concursului Bienalei de arhitectura Bucuresti 2004, fusesera expuse si trei panouri ale unui tanar arhitect roman, cunoscut si recunoscut in Statele Unite ale Americii - Vlad Bina. Pentru lucrarile Matrix Reloaded, Matrix Revolutions, 13 Ghosts - filme la care a realizat scenografia - Vlad Bina primise atunci premiul Academiei Catavencu. Si lucrurile nu s-au oprit aici. Dupa ce a fost unul dintre "alesii" (dintre sute de candidati din toata lumea!) care au contribuit la miracolul digital din "Matrix" si a recidivat, cu brio, si in "Sin City", romanul Vlad Bina, care a studiat (si) in Franta, traieste si lucreaza in SUA (dar se intoarce anual acasa), isi continua epopeea digitala, de data aceasta in mult asteptata productie "Codul lui Da Vinci". In ce consta munca lui a declarat, nu de mult, presei din tara: "Premisa initiala este comerciala. Costa mult mai mult sa construiesti un decor fizic, decat sa il simulezi pe calculator. Produsul final, in ambele cazuri, este insa acelasi: pelicula de film. Nu conteaza daca decorurile sunt reale sau virtuale atata timp cat spectatorii le percep identic. In prezent, decorurile digitale au devenit un lucru obisnuit. Nu se mai rezuma doar la filme cu efecte speciale sau la cele de SF. Aproape sigur, toate filmele americane au in momentul de fata o componenta digitala, fie tridimensionala, fie cromatica. Primul